Plante care au puteri miraculoase

Valeriana

Valeriana (Valeriana oficinalis) este una dintre cele mai eficiente plante vindecatoare cu efect calmant. Numele sau provine din cuvantul latin „valere” care inseamna „bunastare”. In mod traditional radacina de valeriana este utilizata ca sedativ natural, care determina o actiune eficienta de relaxare la nivelul intregului sistem nervos central. Studiata atent de catre cercetatori inca de la inceputul secolului XX, radacina de valeriana contine peste 150 de constituenti. Dintre acestia, un loc important il are acidul gama-aminobutiric, aminoacid care este considerat a fi un inhibitor important al neurotransmitatorilor si care se gaseste in aproape 40% dintre sinapsele creierului. Numeroasele studii clinice au aratat ca acest compus natural, ce este prezent in radacina de valeriana, determina imbunatatirea memoriei si a functiilor cognitive si face sa dispara oboseala ori slabiciunea asociata starilor de nervozitate, anxietate sau stres. In plus, acidul gama-aminobutiric continut in radacina de valeriana are totodata si o importanta valoare nutritiva.
Tocmai de aceea, folosirea remediilor naturale care contin valeriana face posibila regenerarea functiilor sistemului nervos si instalarea unei profunde stari de relaxare, ce favorizeaza totodata instalarea unui somn odihnitor. Asa cum au aratat numeroasele cercetari si studii clinice realizate asupra radacinii de valeriana, un fapt remarcabil trebuie retinut si anume acela ca, pana si in cazul unei administrari repetate, pe durate mai lungi de timp, a radacinii de valeriana, ea nu are absolut deloc vreun impact negativ asupra starii de vigilenta, asupra atentiei sau asupra vitezei de raspuns la stimulii nervosi, procese care se desfasoara in mod normal in starile de veghe.

Salvia

Se spune ca atunci cand plantezi si apoi ingrijesti cu atentie salvia in gradina, ea iti va putea oferi apoi darul unei vieti lungi si fericite. In antichitate, salvia (Salvia oficinalis) era considerata a fi planta care ii ajuta pe cei varstnici sa se bucure de viata, intocmai ca si cei tineri. Inca din acele timpuri, frunzele de salvie erau folosite in numeroase preparate naturale pentru imbunatatirea memoriei. In limba latina numele ei inseamna „a vindeca”, tocmai datorita faptului ca frunzele de salvie prezinta virtuti vindecatoare in aproape toate tipurile de afectiuni, motiv pentru care a fost considerata un veritabil panaceu. Salvia face parte din grupa plantelor aromate. Alaturi de eucalipt, frunzele de salvie contin si alte substante cu rol antioxidant puternic. Studii fitochimice comparative au aratat ca salvia are efecte antioxidante aproape la fel de puternice ca si feluritele varietati de cimbru. Frunzele de salvie pot fi folosite in multiple moduri, atat in stare proaspata, cat si sub forma de pulbere uscata. Mestecate intregi, fie proaspete, fie uscate, frunzele de salvie pot genera rapid o stare de energizare psihica, alungand astfel uimitor de repede starile de anxietate, neliniste, frica sau depresie. Folosita in mod sistematic de catre cei care o cunosc, salvia poate conduce in scurt timp la imbunatatirea atentiei si a vigilentei. Ea favorizeaza totodata rafinarea perceptiilor senzoriale si poate contribui din plin la amplificarea inteligentei creatoare benefice.

Busuiocul

Dintre plantele folosite in scop vindecator, busuiocul (Ocimum basilicum) este planta care este cunoscuta si apreciata in prezent aproape in intreaga lume. Inca din vremea vechilor greci, busuiocul a fost numit in mod semnificativ „regele plantelor de leac”, termenul grecesc „basileus” avand intocmai semnificatia de „rege”. Busuiocul este originar din India, cultivarea sa raspandindu-se inca din antichitate in sudul Europei. Avand o aroma deosebit de placuta si rafinata, busuiocul a fost si continua sa fie folosit la aromatizarea feluritelor preparate culinare, printre altele si datorita proprietatilor sale digestive. Uleiul volatil prezent in frunzele de busuioc contine linalol, eugenol, eucaliptol si anetol. Busuiocul este unanim apreciat ca planta care poate sa favorizeze trezirea spirituala. Aroma specifica a busuiocului genereaza in ambianta imediata o inefabila stare de sacralitate, producand pe aceasta cale, in fiinta celor care se lasa patrunsi de aroma sa placuta, o orientare spontana a mintii catre gandurile bune si luminoase. Folosirea constanta a pulberii uscate din frunze de busuioc este extrem de binefacatoare pentru cei care urmaresc sa trezeasca in universul lor launtric o stare de armonie intre inima si minte.

Feniculul

Feniculul (Foeniculum vulgare) este apreciat ca fiind un excelent fortifiant, inca din vremea Greciei Antice. Feniculul poate inlocui cu succes orice alta planta exotica, fiind un stimulent foarte puternic pentru digestie si in general pentru functiile organismului. Feniculul este adeseori considerat a fi un aliment, care este totodata si un valoros remediu natural. Semintele de fenicul reprezinta un foarte bun aromatizant pentru dulciuri. Impreuna cu semintele de anason si cu scortisoara se poate obtine o combinatie aromata deosebit de savuroasa pentru preparatele dulci, pentru prajituri sau pentru salatele de fructe. Laptele dulce cu seminte de fenicul este un remediu excelent pentru persoanele iritabile, certarete, nervoase sau angoasate. Reteta de preparare este urmatoarea: intr-un pahar de lapte dulce fierbinte se pune o lingurita de pulbere macinata fin de seminte de fenicul, apoi se lasa sa se raceasca. Se bea imediat cu inghitituri mici. Pulberea din seminte de fenicul, administrata separat, genereaza o rapid o stare de energizare psihomentala, sporind astfel vigilenta si determinand instalarea unei stari de buna dispozitie.

Verbina

Cunoscuta de peste 5000 de ani, verbina (Verbena oficinalis) este o planta vindecatoare folosita in diferitele traditii ale lumii. De-a lungul timpului, verbina a fost apreciata ca „planta a iubirii”. In Evul Mediu ea era utilizata pentru prepararea unor elixiruri magice, care erau capabile sa imblanzeasca firea patimasa a barbatilor razboinici. Verbina este cunoscuta si folosita si in traditia indiana. In medicina Yunani, verbina este folosita ca tonic, ca antifebril, dar mai ales ca sedativ, pentru tratarea tulburarilor nervoase. In China, verbina era folosita pentru tratarea starilor de iritare, incordare si tensiune nervoasa, deoarece era cunoscuta pentru efect sau profund calmant si linistitor, care confera o stare foarte buna la nivel psihic si mental. Ceea ce este remarcabil in cazul verbinei este mai ales capacitatea ei speciala de a modela in sens binefacator asperitatile specifice naturii masculine, ce este inca insuficient armonizata. Folosirea preparatelor naturale din verbina sau a pulberii uscate a acestei plante poate conduce la aparitia in fiinta barbatilor a unei stari ample de deschidere afectiva fata de natura feminina.

 

Ienuparul

Ienuparul este un conifer raspandit in intreaga Europa si Asie, ale carui fructe sunt recunoscute pentru virtutile lor terapeutice. Fructele sunt mici, de dimensiunea bobului de mazare, parfumate si de culoare violet.

Mai multe sunt formele sub care poate fi administrata miraculoasa planta, insa se pare ca efectele cele mai bune se obtin atunci cand se face o cura cu boabe de ienupar, putand sa beneficiem din plin in acest mod de cantitatea mare de vitamine si minerale continuta de fruct. Cura este asemanatoare unei bine-cunoscute diete cu lamaie: se incepe cu administrarea unei singure boabe intr-o zi, crescandu-se progresiv numarul boabelor pana la 15 si scazand apoi cu una in fiecare zi.

Se mai poate folosi pulberea, obtinuta prin macinarea boabelor uscate de ienupar, dar si tinctura si infuzia combinata de ienupar. De asemenea, uleiul volatil de ienupar dizolvat in ulei de masline de exemplu este un foarte bun ulei de masaj impotriva durerilor musculare si articulare.

Ce boli trateaza sau amelioreaza ienuparul?

Numeroase sunt afectiunile in cazul carora ienuparul poate sa ajute la vindecare sau macar la ameliorarea simptomelor.

Iata ca sunt o parte dintre acestea:

infectia urinara, datorita proprietatilor antiseptice ale boabelor de ienupar. Se face o cura cu tinctura de ienupar in acest scop, o lingura de 4 ori pe zi, in cure de 15-18 zile balonare, disconfort abdominal, unde este recomandata pulberea de ienupar, care stimuleaza secretia sucurilor gastrice;

– prevenirea si ameliorarea artritei reumatoide guta, pentru ca stimuleaza eliminarea acidului uric din organism;

candidoza, impotriva careia uleiul de ienupar, din care se iau cateva picaturi (4-5) pe zi timp de 15 zile si apoi se face o pauza de 15 zile si se reia cura;

retentia de lichide, contribuind la eliminarea apei din corp;

litiaza renala, in cure de o luna in fiecare anotimp;

supraponderalitate si obezitate, prin tinctura de ienupar, cu rol in reglarea poftei de mancare, dar si a echilibrarii hormonale;

diverse bronsite, pentru care se fac bai cu adaugarea a cateva picaturi de tinctura de ienupar in apa respectiva. Efectele sunt antiinflamatoare si chiar antibiotice. Baia trebuie sa fie fierbinte si sa dureze cel putin 15 minute; tot in bronsite se face masaj in zona toracelui cu ulei de ienupar combinat cu ulei de masline.

durerile articulare si ale muschilor, pentru care se foloseste tot uleiul de ienupar dizolvat in ulei de masline si se maseaza usor zonele dureroase, de cel putin 2 ori pe zi;

Ienuparul este asadar un remediu natural foarte folositor si nu este deloc rau sa avem o sticluta cu tinctura de ienupar in casa, dar si cu ulei volat

 

Coada soricelului

Reputatia de vindecatoare universala explica marea diversitate a denumirilor populare date de locuitorii satelor din toate regiunile tarii: alunele, bradatel, sorocina, dragavei, milfoi, prionel, iarba-oilor, iarba-stranutatoare, coada-hartului, ciuresica, crevalnic, crestatea, garva, rotatele-albe.

Este o planta perena, placut mirositoare, inalta de 30-70 cm, cu frunze inguste, lungi de 8-20 cm, asemenea unui pieptene. Florile sunt mici, albe sau roz, grupate in inflorescente situate in varful tulpinilor.

In scopuri terapeutice se recolteaza inflorescentele sau toata partea aeriana. Momentul optim al recoltarii este inainte de inflorirea completa, in lunile iunie-septembrie. Se prefera zilele insorite, intre orele 10:00-14:00, cand se acumuleaza cea mai mare cantitate de ulei eteric in flori si frunze. Inflorescentele se taie sub locul de ramificare, la aproximativ 20 cm de la varf, evitand partile lemnoase ale tulpinilor.

Uscarea se face in straturi subtiri, in incaperi aerisite sau poduri acoperite cu tabla, ferite de razele directe ale soarelui, si se pastreaza in pungi de hartie sau in saci de panza, tinuti la loc uscat, pentru a se evita brunificarea. Din 4 kg plante proaspete se obtine 1 kg produs uscat, cu miros aromatic si gust amar-astringent, usor sarat.

Actiuni terapeutice specifice

Plantele de coada-soricelului, prelucrate sub diferite forme, au o mare valoare in tratarea multor afectiuni, la persoane de toate varstele.

In boli digestive:

– gastrite hiperacide, ulcer gastric si duodenal, inflamatii ale tractului gastro-intestinal;

– stimularea functiilor ficatului si ale vezicii biliare, calmarea colicilor hepatici, insuficienta biliara, dischinezie biliara, intensificarea secretiei biliare de patru ori;

– ameliorarea digestiei, sindrom dispeptic cu indigestii cronice, colite, enterocolite, spasme gastro-intestinale, colici abdominale si intestinale, crampe stomacale, balonari si meteorism;

– hemoragii stomacale;

– colon iritabil;

– reglarea tranzitului (constipatie, diaree);

– combaterea viermilor intestinali;

– norexie (lipsa poftei de mancare).

La nivelul rinichilor se constata actiuni benefice de prevenire a litiazei renale, colici renale, insuficienta renala si enurezis (urinare involuntara).

In afectiunile respiratorii:

– tuse, bronsite, astm bronsic, raceli, friguri, pneumonie, hemoragii pulmonare, hemoptizie, tuberculoza pulmonara (in asociere cu cimbrisor si musetel) si cancer pulmonar;

– rinite, sinuzite, rinosinuzite alergice;

– stari febrile, hiperhidroza.

In bolile sistemului nervos:

– combate starile alergice, nevrozele, durerile de cap, crizele de epilepsie, ameteli, insomnii, convulsii;

– intareste nervii;

– combate starile de nervozitate la fete in perioada de pubertate;

– combate astenia de primavara, migrenele cauzate de schimbarile vremii si oboseala generala.

In afectiunile cardiovasculare:

– intervine in cardiopatia ischemica, angina pectorala si congestia cerebrala;

– reduce hipertensiunea arteriala;

– regleaza tulburarile circulatorii datorate varstei inaintate si spasmele vasculare;

– restabileste elasticitatea peretilor venelor si arterelor;

– reduce timpul de coagulare a sangelui, curata sangele si intervine in leucemie.

In afectiuni dermatologice:

– inca din Antichitate, coada-soricelului a fost folosita in vindecarea plagilor sangerande provocate de taieturi si a ulceratiilor persistente, fapt explicat prin proprietatile antiseptice si astringente.

Nu este exagerat sa se spuna ca Achillea este un panaceu bine cunoscut in oprirea sangerarii, combaterea infectiilor pielii si vindecarea multor afectiuni ale pielii (dermatoze, rani greu vindecabile, arsuri, taieturi, eczeme umede, plagi purulente, acnee, pecingine, panaritiu, ulceratii, varice, flebite, ulcere varicoase ale gambei, contuzii, regenerarea tesuturilor lezate, urticarie, hemoroizi, fistule anale).

Efecte remarcabile se constata si in tratamente contra reumatismului, artrite, artroze, osteoporoza si guta.

La nivelul cavitatii bucale si nazale intervine favorabil in stomatite, afte, hemoragii dentare, abcese dentare cu dureri, epistaxis (sangerari din nas).

Lorena Bundas, tehnician nutritionist

www.bio-therapy.blogspot.ro

 

 

 

 

 

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

31 + = 32