Postul negru, o terapie practicată în spiatelele de stat din Germania și din alte state ale lumii – Japonia, Rusia, Franța -, o tehnică ce salvează, alături de medicina oficială, cazuri cărora acesta nu le mai poate da o șansă de izbândă…
Este bine să înțelegem că o boală trebuie acceptată și apoi pornit un război împotriva ei, cu tot efortul corpului și a minții spre dobândirea sănătății și învingerea bolii. Iar când spunem ”boală” ne referim la:
- hipertensiune
- reumatism
- boli de piele
- ulcer
- obezitate
- diabet
- cancer, etc
Dintre marii postitori ai naturii putem aminti pinguinul imperial sau păsările, în timpul zborului lor migrator. Sitarul de mal Nordic, parcurge în 8 zile de zbor o distanță de 11.500 de km… fără a mânca nimic! Cum ar putea să mai zboare în condițiile faimoasei ”topiri musculare” care ar trebui să-l fi omorât înainte să atingă kilometrul o mie? Mister…
Pinguinul imperial, imediat după perioada de împerechere, odată ce femela a făcut singurul ou, îl lasă mascului și pleacă în mare pentru a-și reface rezervele (a postit deja între 0 și 50 de zile). Masculul va cloci singur de-a lungul întregii perioade de incubație, timp de 60-65 de zile, în inima iernii antarctice. Misiunea sa este de a rămâne imobil deasupra oului, la temperaturi de -15, -25 grade, cu vânturi de depășesc 100-150 km /oră, cu o expunere la soare de maxim 3-4 ore/zi. Când frigul este prea intens, masculii se strâng unii lângă alții, atât de mult încât pot fi și 10 pe metru pătrat, fără a avea nimic de mâncare. Abia mult mai târziu femala preia ștafeta, după ce masculul postește peste 100 de zile, iar greutatea lui scade și 20 kg, ajungând de la 35-50 kg, la 25-32 kg. Masculul se va îndrepta spre mare, care poate fi și la 100 km distanță, pentru a-și reface rezervele.
Întrebarea pe care și-au pus-o cercetătorii este: ”cum de acest animal poate să postească 4 luni de zile..?!” Pinguinii trăiesc din rezerva de lipide, economisindu-și proteinele și, chiar dacă-și epuizează lipidele, nivelul de proteină nu va coborâ sub pragul critic de 50%. Faimoasa topire a proteinelor nu se produce…
Astfel, masculul postește și protejează oul un timp, atât cât femela este de așteptat să revină la cuib. În cazul în care acesta nu mai sosește sau întârzie foarte mult, există un moment de abandon, în care masculul pleacă spre mare, spre refacerea rezerverolor. Prin analogie, se pare că acesta primește un semnal al ”adevăratei foame”, exact atunci când se ajunge la bariera de consum al proteinelor, de 50%. Brusc, acesta decide să-și abandoneze oul și pleacă să se realimenteze, evitând pricinuirea unui prejudiciu ireversibil corpului.
Când semnalul de realimentare intervine la animale, atunci când stocul de lipide scade la 80% și cel al proteinelor este în continuare mai mare de 50%, apare așa zisa ”foame adevărată”, iminentă. Pentru Jean-Patrice Robin, autorul studiului ”Modificări metabolice și comportamentale în cursul postului prelungit”…
”…a cunoaște masa proteică totală a unui individ obez la începutul postului, înseamnă a putea preconiza durata limită a postului, în condițiile unei perioade sigure.”
Evanghelia după Matei afirmă, în legătură cu postul ținut de Hristos: ”Și postind el 40 de zile și 40 de nopți, în cele din urmă a flămânzit.” Apostolul menționează ”adevărata foame”, acel semnal pe care și cercetătorul Yvon Le Maho crede că l-a reperat și la pinguinii imperiali.
” – În opinia dumneavoastră, care este cea mai importantă descoperire a secolului nostru? Avionul cu reacție? Televiziunea, radioul? Energia atomică?
– Niciuna. Eu cred că cea mai mare descoperire a epocii este capacitatea de a ne reface fizic, mental și spiritual prin post. Folosind postul științific, putem să ne uităm vârsta.”
Iuri Nikolaev (1905-1998)
Bibliografie – Postul negru, o nouă terapie, de Thierry de Lestrade, București – Philobia, 2014
Dr. Lavinia Bratu Ceuță – Nutriționist
Formator, Consilier de dezvoltare personală
