Reactia copilului fata de luarea meselor si fata de mancare in general se schimba pe masura ce creste. Este important sa avem asteptari realiste de la el, in ton cu varsta pe care o are. Putem face acest lucru intelegand manifestarile lui fata de noi, fata de obiceiuri si fata de alimentatie, la diferite varste.

De la diversificarea mancarii pana la 1 an

Dupa perioada in care laptele este unicul aliment consumat, unii copii accepta mai repede diversificarea mancarii, altii mai incet, insa de cele mai multe ori, chiar daca se stramba atunci cand intalnesc gusturi si texturi noi,  le accepta in cele din urma.

Din momentul in care  apar primii dintisori, copilului ii plac alimentele pe care le poate prinde cu mana, de exemplu tartele de orez. Apoi, incearca sa manance singur cu lingurita (la varsta de 7-9 luni). In aceasta perioada, chiar daca ajunge mai multa mancare pe jos decat in gurita lui, este important sa il incurajam. Urmeaza perioada in care copilului ii place sa apuce mancarea cu degetele.

Copiii sunt unici si au ritmuri diferite de dezvoltare. Ei stiu exact cand nu le este foame, cand nu le place ceva sau cand s-au saturat. Asadar, este bine sa nu ii obligam sa consume cantitatile de alimente stabilite de noi.

Trebuie sa avem incredere in instinctul si intuitia lor, ca sa nu le dam peste cap aceste simturi naturale! Trebuie sa avem in vedere faptul ca pofta de mancare poate fi influentata cu usurinta de anumite boli. Important este sa nu ne panicam daca un copil cu nasul infundat refuza mancarea o vreme.

Copilul la varsta de 1 – 2 ani

La aceasta varsta, copilul incepe in mod natural sa manance mai putin decat inainte. El prefera mancatul disporportionat – va manca in unele zile sau la unele mese mai mult, iar la altele mai putin. Isi va dezvolta sentimentul de autonomie, iar prin atitudinea fata de mancare isi exprima independenta si distantarea fata de parinti.

Pentru a evita degenerarea comportamentului, este ideal sa nu facem mare caz cand avem de-a face cu aceste „proteste” si sa nu il fortam sa manance. Cea mai buna metoda in aceste situatii este distragerea atentiei. Tot la varsta de 1-2 ani apar preferintele pentru anumite alimente sau refuzul desavarsit fata de altele.

La varsta de 3-4 ani

La aceasta varsta nu mai este nevoie sa fie ajutat la masa. Poate fi necesar totusi ca alimentele mai tari sa le servim taiate in bucatele. Mesele vor fi mai rare decat inainte. Copilul incepe sa inteleaga anumite reguli, este dispus sa experimenteze noi tipuri de mancare si putem sa il implicam in pregatirea mesei. Ii putem da sarcini usoare precum spalarea fructelor, legumelor, asezarea tacamurilor sau servetelelor etc.

In aceasta perioada, cel mic este usor influentabil de catre ceilalti copii. Daca nu are rabdare sa isi termine mancarea, cel mai bine este sa il retinem la masa pana termina toata lumea de mancat, insa fara sa il obligam sa manance. In cazul in care nu a consumat suficienta hrana si ii este foame intre mese,  cel mai potrivit este sa ii oferim un iaurt sau un fruct.

La varsta de 5 – 10 ani

In aceasta perioada, pofta copilului variaza din ce in ce mai mult. S-ar putea sa adopte mai usor o atitudine sanatoasa fata de mancare daca ii oferiti permisiunea sa incalce ocazional regulile, decat daca ii impuneti cu forta.

Implicarea lui in diverse activitati precum intocmirea listei de cumparaturi, mersul la cumparaturi sau ajutorul la gatit, il ajuta sa inteleaga mai mult despre nutritie, sa isi insuseasca obiceiuri sanatoase si ii ofera sentimentul ca participa activ la viata de familie.

Care sunt asteptarile parintilor fata de copil si fata de ei insisi?

Deoarece atitudinea copiilor fata de alimentatie reflecta in mare masura si natura relatiei intre parinte si copil, este foarte important sa clarificam raspunsul la aceasta intrebare.

De cele mai multe ori, parintii au tendinta de a exagera in legatura cu cantitatea de mancare de care are nevoie copilul lor. Pe de cealalta parte, copilului i se poate parea interesant sau poate chiar sa ii placa reactia pe care o au  parintii  atunci cand  el refuza sa manance. Intram astfel intr-un cerc vicios din care este foarte greu sa mai evaluam corect daca hrana este in calitatea si cantitatea potrivite.

Copiii mofturosi vor manca si mai putin daca fugim dupa ei cu mancarea, iar un copil supraponderal va manca si mai mult (pe ascuns) daca ii portionam mancarea. Pentru a ne ajuta copilul sa isi  insuseasca obiceiuri alimentare potrivite si sa consume cantitati de hrana potrivite pentru el, e bine sa il invatam inca de la cele mai mici varste sa manance in bucatarie, pe cat posibil impreuna cu familia si sa respectam un orar de mese.

Articol scris de Gyongyi Tascau,

Partener Life Care®, studenta anul III Nutritie si dietetica